Primii paşi
Se spune că sticla a fost descoperită din greşeală atunci când nişte marinari fenicieni au folosit focul pentru a găti pe plaja, într-una dintre expediţii. Ei au folosit nişte bulgări de sodă ca suport pentru vasele folosite. Au observat că în zona focului s-au format nişte obiecte mici, compacte, cu o consistenţa nemaintâlnită până atunci (nişte bucăţele mici, solide, lucioase, colorate)
Câteva secole mai târziu, în Egipt, se produceau prin nişte procedee chimice complicate, mici bucăţi de sticlă colorate în verde maroniu. S-a pornit de la realizarea de mărgele pentru ca, abia după sute de ani, să se ajungă la realizarea de obiecte opace, de uz casnic.
Sticla incoloră şi translucidă a fost produsă prima oară de romani, cu ajutorul unui procedeu care avea ca bază tehnica egipteană. Romanii au fost cei care, cu ajutorul tehnicilor avansate de care dispuneau, au dezvoltat acest proces până la o formă similară cu cea de azi. În zona Veneţiei ( Murano) s-au produs prima dată sticla colorată, pecum şi oglinda.
Tot în Europa (în zona Angliei şi Germaniei) s-a modificat procedeul de producţie până s-a ajuns la producerea în cuptoare bazate pe carbune şi mai apoi pe gaz.
Proces de producţie::
Următoarele componente cu granulație fină sunt amestecate şi apoi introduse într-un cuptor încălzit până la 1500 de grade Celsius:
Pentru a obţine sticlă colorată în acest mix se adaugă:
Foile de sticlă sunt apoi scoase şi răcite treptat în băi speciale, urmând să fie supuse la procedee specifice în funcţie de produsul final urmărit.
Găsiţi aici istoria, fabricarea şi metode de prelucrare a sticlei colorate de Murano.
Următorii paşi în procesul de prelucrare a sticlei îi găsiţi Debitarea (tăierea) sticlei Procesul de securizare (călire) a sticlei dar si Tipuri speciale de sticlă
Comments are closed.