Tehnici de producere a vitraliilor

De la vechi la nou

O formă de vitralii a fost folosită în bisericile creștine europene încă din secolul al III-lea sau al IV-lea î.e.n.. Arta vitraliului s-a bucurat de recunoaştere începând cu secolul al XII-lea, odată cu înălțarea catedralei gotice. Astăzi doar 10% din toate vitraliile sunt folosite în biserici și alte clădiri religioase; restul completează arhitectura rezidențială și industrială. Deși vitraliul a fost utilizat în mod tradițional în ferestre, utilizarea sa s-a extins în ultimii ani într-un cadru tot mai variat, făcând acum parte integrantă din uşi, mobilier, luminatoare, obiecte decorative etc.

Există diverse tehnici de producere a vitraliilor, cu rezultate diferite.

Cea mai veche este tehnica Tiffany. Ea presupune colorarea sticlei încă din procesul de productie a acesteia prin adăugarea de diferiţi oxizi in amestecul iniţial. Bucăţile de sticlă sunt apoi tăiate la dimensiunea necesară şi îmbinate în cadre metalice pentru a rezulta modelul dorit.

Tehnicile moderne sunt:

1. Tehnica Overlay. Ea presupune desenarea unui chenar din plumb aplicat şi formarea unor modele fie prin aplicarea de cristale faţetate, fie prin aplicarea de filme colorate şi texturate.
2. Răşini de conturare. Această tehnică presupune realizarea conturului cu ajutorul unui utilaj automat şi umplerea manuala a chenarului astfel format în cromatica dorită.

Tehnicile moderne permit realizarea unei mari varietăţi de modele cu aplicaţii aproape nelimitate. Un designer priceput se poate folosi de lumini şi contraste pentru a crea un efect deosebit în orice tip de spaţiu, fie el privat sau public şi poate asigura un efect ‘wow’.

Având în vedere gama largă de culori şi forme disponibile, vitraliile rezultate pot aduce fie un plus de eleganţă, fie o notă istorică sau pot crea un mediu jucăuş, totul depinde doar de viziunea creatorilor!